Dintotdeauna, dragostea românilor pentru brânză și alte produse lactate a fost la loc de cinste. Probabil în strânsă legătură cu trecutul nostru, această afinitate a devenit, în timp, și parte din limbajul nostru zilnic, căci în limba română există astăzi numeroase expresii specifice, greu de tradus străinilor, cu toată strădania.

Se spune despre un om care încearcă să se dea cu binele pe lângă tine că “este tot numai lapte și miere”. Sau despre cineva prins la mijloc într-o situație, că “a picat ca musca-n lapte”. Dimpotrivă, despre un om slab se spune că este “papă-lapte” sau despre cineva care nu face nimic special sau nu obține rezultate spectaculoase, că “a făcut o mare brânză”. Chiar și în balada care ne reprezintă cel mai bine, Miorița, ciobanul este descris tot prin metafore din acest registru: “mândru ciobănel, tras printr-un inel,/ Fețișoara lui, spuma laptelui” (…).

Hotărât lucru, nouă, românilor, ne plac lactatele! N-om avea noi, ca francezii, o mie de feluri de brânză, dar cine mai deține, ca noi, arta de a înveli brânza în mămăligă făcută în cantități mari și la foc iute? Cine mai face bulzul nostru ciobănesc, vestita mămăliguță cu brânză și smântână, cașul nostru, urda noastră sau telemeaua pentru care vara nu ne mai trebuie decât o salată de roșii? Și să nu cumva să uităm de celebra brânză de burduf!

Ne plac lactatele și bine facem! Atât pentru copii, cât și pentru adulți, lactatele constituie o bună sursă de proteine, precum și o prețioasă sursă de calciu și vitamina D, lucru care contribuie la o întărirea oaselor și reducerea riscului de osteoporoză. Lactatele mai sunt bogate și în nutrienți precum potasiul, care contribuie la o bună tensiune arterială. Iar unele dintre ele, precum iaurtul, de exemplu, conțin probiotice responsabile cu menținerea echilibrului florei intestinale și o digestie optimă, prin prezența unor bacterii benefice, ajutătoare.